Stiam exact ce trebuia sa facem. Am instalat gardul electric pe coama unui deal de unde vedeam pe fundal Muntii Fagaras acoperiti cu zapada. Am plimbat caii prin manejul improvizat, sa ne asiguram ca aud zbarnaitul specific gardului electric. Ne-am asezat cu totii in mijloc si le-am dat drumul. Patru iepe.

Au facut doua ture in viteza. Perfect pentru pozat. Coamele in vant, iarba proaspat rasarita, de un verde crud. Auzeam turuitul aparatelor de fotografiat. Zambeam cu totii cu gura pana la urechi. Pentru asta organizasem workshopul de fotografie ecvestra aici, la Villa Abbatis Equestrian Center.

Apoi s-a intamplat. Shoc. Adica iapa numita Shoc a intrat direct prin gard, l-a rupt si a luat-o la goana spre ferma. A vazut insa ca era singura. Celelalte trei se oprisera in partea opusa a manejului si se uitau la ea nedumerite. S-a intors, a ocolit imprejmuirea si le-a aratat pe unde sa rupa si ele firul electric. Cele trei au asculat de comandant. Shoc a asteptat pana au iesit toate, apoi le-a manat in goana peste dealuri. Duse au fost. Aventura.

Ne intalnisem cu totii cu o zi inainte, la Veseud, in judetul Sibiu. Eram cazati intr-o gospodarie saseasca din 1883. Restaurantul era in fosta fosta sura, iar camerele in fostele grajduri. Gazdele ne-au intampinat cu supa de casa cu taietei, tocanita, paine de casa si placinta. Cu burtile pline, am plecat la Apos, unde se afla centrul de echitatie. Acolo am intalnit-o pe Roxana Hadarean, fosta campioana nationala la dresaj, care se ocupa de cei aproximativ 20 de cai.

Cateva explicatii legate de psihologia ecvestra si fotografii de incalzire cu cai alergand in libertate prin manej. Bineinteles, erau prezenti nelipsitii catei Brutus si Toto, pisica si caprele. Seara, o cina mult prea bogata si gustoasa. Noroc ca am ajutat-o cu un vin rosu.

Stiam ca ziua de sambata va fi plina. Am facut planul la o cafeluta, pe terasa, uitandu-ne la berzele ce se plimbau prin fata noastra. Pentru inceput, sedinta foto cu caii in liberate, pe deal. I-am adus pe Aspen si Rossini, care se ridicau in doua picioare, alergau si se harjoneau ca niste copii. Cand luau o pauza, stateau si la mangaiat. Iarba proaspata, cai, munti albi in fundal.

Apoi a venit dezastrul cu cele patru iepe, asa ca ne-am intors la ferma, sa luam masa de pranz afara, langa manej. Painea abia fusese scoasa din cuptor, era calda. O ora mai tarziu, momentul mult asteptat. Am pus seile pe cai si am plecat la plimbare peste dealuri si prin paduri. O parte pe cai, o parte in trasura. La intoarcere am facut schimb. Am trecut de tiglarie si ne-am indreptat spre carbunarie. Traditii vazute din saua calului.

Inutil sa spun ca am mancat aproape din trei in trei ore. La intoarcere ne asteptau placinte calde. Apoi o cina copioasa la Veseud, udata de un Prosecco adus de Elena, prima participanta inscrisa la un workshop de-al meu.

Duminica eram deja obositi, dar ne astepta Roxana imbracata in costum de concurs, cu frac si joben. Jack si Rossini,

caii ei, erau pieptanati si aranjati de spectacol. Si au facut spectacol cu siguranta. Nu ne puteam opri din fotografiat.

Acum urmeaza selectarea si procesarea fotografiilor. Amintirile raman insa in cutiuta lor aparte, asa cum este si cazul. Multumim, Roxana, ai fost speciala 🙂