Este o poveste personala. Am apucat sa promit ca voi explica ce ma leaga atat de tare de cai si cum am facut, la aproape 40 de ani, schimbarea radicala de la jurnalismul de business la fotografia ecvestra. Mi-e greu sa scriu despre mine dupa ce, timp de doua decenii, m-am ocupat de povestile altora. Totul se invarte in jurul lui Petru, un pursange arab de sase ani. Este calul sufletului meu. Este calul care m-a ajutat sa-mi gasesc calea intr-o perioada destul de tulbure. „Ti-am gasit calul care ti se potriveste”, mi-a spus la inceputul anului trecut Dan Mosescu, …

“Cum, n-ai vazut-o inca pe Roxana?”, ma intreaba Elena, managera de la Cobor. “E lovita rau, a cazut calul peste ea.” Inlemnesc. Vorbisem cu Roxana cu o zi inainte si totul parea in regula. Trag aer in piept si trec podul, sa ajung la casuta unde locuieste. Apare sus pe scari, zambind. Are ochiul stang vanat si merge un pic cocosata pentru ca o doare rau spatele. Peste jumatate de ora incep sa soseasca cursantii la workshopul de fotografie ecvestra. Ma intreb in gand ce o sa facem, caci Roxana este singura care se ocupa de managementul cailor de la …

Dimineata. Soarele nu a rasarit inca. 5.30. Ceata. Pornesc pe jos spre pajistile cailor, in afara satului. Din ultima casa, dintr-o camera luminata de o lustra veche, se aude o sarba vesela la radio. Trec de ea si ma trezesc singura, prin ceata, pe un drum desfundat de caruta. Ma incearca un sentiment greu de descris, de teama si de fascinatie in acelasi timp. Sunt singura, dar inconjurata de sute de vieti. Greieri peste tot. Flori de toate culorile. Salbatice. Biodiversitatea zonei este aproape palpabila. In 10 minute ajung la primele garduri. 17 cai, dintre care doi ponei, alearga liberi …

Din momentul in care am ajuns la acolo am stiut ca socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ. Era mult prea liniste. O liniste ciudata. Linistea dinaintea furtunii caci, in mai putin de o saptamana, cateva mii de oameni urmau sa invadeze locul pentru faimosul Transylvania Horse Show de la Cross Country Farm. Plouase puternic cateva zile. Inundatii in cea mai mare parte a tarii. Cum este deja cunoscut faptul ca eu sunt buna prietena cu soarele, era o vreme perfecta cand am venit. Dar Mihnea Virgolici, proprietarul fermei, lipsea. Manejul in care planuisem o sedinta foto era …

Se anuntase vreme urata. Trei zile de ploi si furtuni, exact cat dura workshopul. Eram cam ingrijorata. Ce vom face, avand in vedere ca nu exista manej interior la Potcoava? Trebuia sa iau rapid o decizie. Stateam pe terasa si admiram varfurile muntilor Leaota, cu nori amenintatori deasupra lor. In jumatate de ora, cat mi-am baut cafeaua, planul de actiune era gata. Chiar daca ar ploua non-stop, i-as invata pe cursanti sa faca fotografii spectaculoase pe vreme rea. In interior si exterior, folosind lumini de studio. Ma gandisem chiar si la niste locatii protivite si-mi imaginasem deja scenariile. Am fost …

Cand il vezi cu parul lung, carliontat, si cu un zambet larg pe fata, ai putea crede ca este unul dintre acei rebeli intarziati care merg la Vama Veche si danseaza desculti pe plaja pana dimineata. Apoi ii vezi privirea. Ii simti atitudinea. Darzenia. Ceva iti spune ca este altfel. Te indimideaza chiar, desi probabil n-o face intentionat. La 42 de ani, Mihnea Virgolici este unul dintre cei mai cunoscuti oameni din domeniul ecvestru din Romania. Ferma lui de langa Sighisoara, Cross Country Farm, este plasata in topul recomandarilor din Europa de ghidul Lonely Planet, iar concursul organizat de el, …

Am aflat de centrul de echitatie Potcoava absolut intamplator, cand cautam locatii deosebite pentru workshopurile lunare de fotografie ecvestra pe care le organizez. Citisem informatiile de pe site-ul lor, dar nimic nu ma pregatea pentru ceea ce urma sa gasesc acolo. Drumul era serpuit, plin de gropi si serpentine. Din satul Brebu, la bazele muntilor Leaota, se temina civilizatia si incep dealurile. Peisaj pastoral, stil Alecsandri. De acolo porneste o sosea moderna, ingusta, de cativa kilometri. O Trans-Alpina in miniatura. Este drumul de acces catre Potcoava, asezata in mijlocul pustietatii. Bariera cu camera video si actionata cu senzor. Manej dreptunghiular, …

Stiam exact ce trebuia sa facem. Am instalat gardul electric pe coama unui deal de unde vedeam pe fundal Muntii Fagaras acoperiti cu zapada. Am plimbat caii prin manejul improvizat, sa ne asiguram ca aud zbarnaitul specific gardului electric. Ne-am asezat cu totii in mijloc si le-am dat drumul. Patru iepe. Au facut doua ture in viteza. Perfect pentru pozat. Coamele in vant, iarba proaspat rasarita, de un verde crud. Auzeam turuitul aparatelor de fotografiat. Zambeam cu totii cu gura pana la urechi. Pentru asta organizasem workshopul de fotografie ecvestra aici, la Villa Abbatis Equestrian Center. Apoi s-a intamplat. Shoc. …

Se facea deja seara, asa ca am decis sa fac cateva fotografii artistice pe fundal negru, cu lumini de studio. Eram la Villa Abbatis Equestrian Center deja de doua zile si ma imprietenisem cu majoritatea animalelor de la ferma. Am inchis una dintre cele doua intrari ale gradjului, am montat fundalul negru si mi-am pregatit umbrela de studio si luminile. Lipsea doar fotomodelul. Toti caii scoteau curiosi capul din boxele lor si ma priveau cu atentie. Caprele, cel putin, mureau de curiozitate. Cand nu erau catarate pe geam, sa stie tot ce se intampla afara, se ridicau pe grilajul de …

Ziua incepuse bine. Vedeam in sfarsit soarele dupa zile intregi de ploaie. Cateii se zbenguiau prin curte. Captain Jack, calul de sport al Roxanei, scotea curios capul la fereastra sa vada ce facem. Nimic nu ne pregatea pentru aventurile ce urmau. Stiam ce aveam de facut. Ajunsesem la Villa Abbatis Equestrian Center, in nordul judetului Sibiu, cu o zi inainte. Era o vreme mohorata, cu un inceput de burnita. Ma tot uitam in jur cu un ochi critic, cautand locatii bune pentru fotografiat caii in libertate. Cum spatiul din jurul curtii mi s-a parut ingust, l-am inhamat la trasura pe …