Se anuntase vreme urata. Trei zile de ploi si furtuni, exact cat dura workshopul. Eram cam ingrijorata. Ce vom face, avand in vedere ca nu exista manej interior la Potcoava? Trebuia sa iau rapid o decizie.

Stateam pe terasa si admiram varfurile muntilor Leaota, cu nori amenintatori deasupra lor. In jumatate de ora, cat mi-am baut cafeaua, planul de actiune era gata. Chiar daca ar ploua non-stop, i-as invata pe cursanti sa faca fotografii spectaculoase pe vreme rea. In interior si exterior, folosind lumini de studio. Ma gandisem chiar si la niste locatii protivite si-mi imaginasem deja scenariile.

Am fost poate un pic dezamagita ca nu ne-a plouat deloc (a fost o singura repriza de ploaie sambata, in timp ce mancam). Dar am pastrat ideea pentru alte workshopuri.

Treptat, gasca a inceput sa se adune. Oameni veseli, nerabdatori, dar si fete timorate si ingrijorate ca nu se vor descurca. Cu totii aveau insa ceva in comun. Nu stiau sa foloseasca aparatul foto in modul manual. Asa ca ne-am asezat relaxati la un pahar de bere si am luat aparatele pe rand, explicand fiecaruia unde se gasesc butoanele de care vom avea nevoie.

Recunosc ca am fost un pic surprinsa de faptul ca, desi unii dintre ei mersesera la destule workshopuri de fotografie, notiunile tehnice le erau aproape straine. Eu nu sunt o persoana tehnica, iar cursul meu nu este unul teoretic. Dar am inceput sa le explic, in cuvinte simple, cum gandim o fotografie.

Intai partea mecanica: avand cadrul final in minte, sunt cateva variabile cu care ne putem juca. Partea artistica: ne uitam la lumina, la fundal, la personaj. Abia apoi, dupa ce toate elementele tehnice si artistice sunt la locul lor, incercam sa-i cream personajului acea stare de spirit care sa transmita fotografiei emotia si senzatiile pe care ni le dorim.

In realitate toate aceste elemente trebuie luate in calcul si schimbate rapid, uneori in cateva secunde. Mai ales fetele s-au cam speriat de amploarea procesului, asa ca am plecat la masa, sa ne incarcam bateriile cu mancaruri mult prea bune si satioase pentru cine incearca sa scape de kilogramele in plus.

Apus de soare printre nori de furtuna. Exact cum trebuie. 11 cai blonzi, cu coame aurii, perfect pieptanate, pasc pe deal, printre flori galbene de papadii. Primele incercari de fotografiere. Cadru general, fundal de nori, personaje statice. Explic setarile. Pentru inceput este important ca toata lumea sa invete sa faca fotografii corecte tehnic, fara zone arse sau innegrite.

Cadru strans, fara nori. Imagine contre-jour, in care sa se vada doar conturul calului si coama stralucitoare. Explic setarile. Aud un chiot. Unei fete nu-i vine sa creada ca a reusit sa faca asta. „De cand imi doream!”, striga ea.

Ne pregatim de fotografii in actiune. Caii vor pleca la galop. Le explic psihologia ecvestra si cum sa se comporte cand vad o turma de cai alergand in viteza in directia lor. Pare inspaimantator, dar cu totii au reactionat cum le-am spus si au prins curaj. Spun tare setarile.

Caii trec iar in viteza pe langa noi. Se aude turuitul aparatelor de fotografiat. Iar. Si iar. Un oftat de dezamagire. Fotografiile sunt corecte tehnic, dar focusul este ratat. Este normal. E extrem de greu sa surprinzi in actiune un animal a carui traiectorie este aproape imposibil de anticipat. Aici intervin exercitiul si imaginatia fiecaruia.

Seara este lunga. Ne uitam la poze, radem de anumite situatii haioase, bem destule pahare cu vin.

Dimineata ne trezim devreme. La 5.45am suntem afara, sa prindem rasaritul. Sunt nori. Scoatem totusi caii pe dealuri si soarele apare. Cineva acolo sus ne iubeste! Sunt mandra de cursantii mei. Daca la inceput spuneam tare setarile, in functie de situatia de fotografiat, dupa o ora anuntam doar ce urma sa facem si ei stiau sa-si ajusteze singuri aparatele. Un mare pas inainte pe care nu sunt sigura ca l-au constientizat.

Fotografii mult mai bune. Incep sa apara zambete de incredere.

La pranz se pregateste aventura calare. Explicatii in manej, apoi plimbare pe dealuri. Vad feţe fericite in jur. Relaxare. Parca suntem intr-o mini-vacanta. Seara ne jucam cu alte situatii fotografice in diverse locatii.

Distractie duminica dimineata, cand urmeaza sa cream povestea haiducilor. Antrenorul si doua fete s-au imbracat traditional, cu ii, brau, palarie si flori in par. Haiducul are chiar si un pistol. Plecam pe dealuri, printre flori. Acolo improvizam pe loc. Doua prietene se plimba calare intr-un cadru pastoral. Fac glume si rad. Haiducul profita de o turma de vaci care trecea prin zona pentru a-si face o intrare spectaculoasa, in galop. Fetele pleaca la galop cu el. Pe fundal se vede pensiunea Potcoava. La final, haiducul isi alege mireasa si se plimba calare, tinandu-se de mana.

Mare atentie la detalii. Lumina, incadrare, setari, personaje. Repetam fiecare scena pana cand cadrele ne ies bine. Radem. Povestea a prins contur. Cursantii mei stiu sa-si faca singuri setarile, acum ne gandim doar la partea artistica.

Se aude un tunet. Bine ca am terminat. Ne intoarcem la pensiune.  Incepe ploaia. Mancam, zambim si comentam fazele de pe platoul de filmare.