Din momentul in care am ajuns la acolo am stiut ca socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ. Era mult prea liniste. O liniste ciudata. Linistea dinaintea furtunii caci, in mai putin de o saptamana, cateva mii de oameni urmau sa invadeze locul pentru faimosul Transylvania Horse Show de la Cross Country Farm.

Plouase puternic cateva zile. Inundatii in cea mai mare parte a tarii. Cum este deja cunoscut faptul ca eu sunt buna prietena cu soarele, era o vreme perfecta cand am venit. Dar Mihnea Virgolici, proprietarul fermei, lipsea. Manejul in care planuisem o sedinta foto era ocupat cu grajduri mobile. Zona de concurs, unde voiam sa pozez cai in libertate, era acoperita cu iarba mare, ce avea sa fie tunsa inaintea concursului. Aveam la dispozitie doar dealul din fata fermei. Frumos, e drept, dar insuficient pentru un workshop foto de trei zile.

Cum spuneam, socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ. Trebuia sa fiu flexibila si sa gasesc solutii. Rapid. Cursantii se uitau la mine intrebator. Impreuna cu Bianca, mana dreapta a lui Mihnea, am plecat sa vedem traseul pregatit pentru proba de cross-country, care presupune depasirea mai multor obstacole naturale.

Mi-a atras atentia din prima o zona cu stuf inalt, in mijlocul careia se afla un lac improvizat pe care concurentii urmau sa il traverseze in galop. Perfect, mi-am zis, vazand deja cu ochii mintii caii liberi alergand prin apa, inconjurati de stropii stralucind in lumina apusului. Dorinta artistului da insa mari batai de cap organizatorilor, care nu pot lasa caii sa alerge pur si simplu liberi prin zona. In plus, apa urma sa fie scoasa de acolo in urmatoarele ore pentru a amenaja un alt obstacol.

Trebuie sa recunosc ca din acel moment Bianca si echipa ei au facut minuni. In mai putin de o ora au improvizat un gard mobil, de-a parte si alta a lacului, ceea ce ne dadea posibilitatea sa alergam caii prin apa in siguranta. Intre timp, la ferma, le-am facut un instructaj tehnic rapid cursantilor si, fortati de imprejurari, am intrat direct in paine. Tema momentului: sa surprindem forta cailor in timp ce alearga liberi prin apa.

Adrenalina. Viteaza. Stropi de apa peste tot. Greu de surprins, caci caii alearga pe unde vor ei, nu cum le spunem noi. Fie intrau in zona de umbra, fie alergau unul in spatele celuilalt, fie tineau capul prea jos. Fuga dupa fuga. La un moment dat vrem sa schimbam unghiul si sa trecem pe partea cealalta a lacului. Provocare: trecerea stufului, care in unele locuri era mai inalt decat noi. Chicoteli si rasete. Fuga si stropi. Adrenalina.

Inceputul e bun. Bianca duce caii la grajd si pregateste alti doi. Lumina apusului este de un galben intens, perfecta pentru fotografii. Mutam gardul mobil pe o pajiste unde iarba si florile de camp ne ajung pana la sold. Doi cai de sport. Cand se vad liberi alearga cat ii tin picioarele. Ii fotografiem printre flori. E dificil, caci lumina se schimba rapid si caii isi schimba directia haotic. Spun tare setarile. Cateva fete sunt stresate, caci se afla pentru prima data in mijlocul unor cai agitati, aflati in liberate.

In prima seara trebuia sa fie sedinta foto de incalzire. Fortati de imprejurari, ne-am incalzit cu situatii foto reale.

Ceata si cai

Opt cai liberi, alergand peste dealuri in lumina rasaritului. Tema pentru dimineata urmatoare. 6 fara un sfert. S-a luminat de ziua, dar este ceata densa pe deal. Dupa un moment de dezamagire, imi dau seama ce spectaculoasa ar fi o imagine cu cai iesind din ceata si venind in viteza spre noi. Ideea prinde contur pe masura ce caii alearga in jurul nostru prin iarba inalta si uda de roua. Arabii conduc detasat.

La un moment dat se opresc. Rasufla greu. Atunci apare soarele prin ceata si lumineaza din spate aburii ce ies din ei. Imaginea este aproape ireala. Ceata galbuie, stralucitoare, aburi si cai alerti, pe punctul de a o zbughi la galop. Fotografiem cadru dupa cadru. Setarile se schimba pe masura ce soarele devine mai puternic. Cainii simt agitatia, alearga dupa cai si se incurca de noi. Noroc ca mi-am luat bocancii, altfel as fi fleasca la picioare. Frumos, incredibil de frumos. Mama natura a fost de partea noastra si de data asta.

Lumina este inca buna. Aducem o pereche de cai frizieni la locul de langa lac, stiind ca alearga spectaculos in tandem. Imi invat cursantele sa faca panning, adica sa obtina o imagine in care calul se vede clar alergand la galop, dar totul in jur este miscat.

Mic dejun meritat pe depin. Cu burtile pline si cafeaua savurata, ne pregatim de traseu. Punem seile pe cai, ne imprietenim cu animalul care ne va cara timp de doua ore si plecam peste plaiuri. Emotii. Cateva fete asteptau momentul asta de cand au decis sa vina la workshop. Zona este cu adevarat frumoasa, potrivita pentru galopuri lungi. Celor pasionati de calarie le recomand cu drag sa vina aici.

Cascadorii

Stiam ca o trupa de cascadori urma sa se antreneze la ferma in timpul workshopului, dar nu aveam prea multe detalii. Doi baieti si doua fete. Surpriza, fetele erau chiar Bianca si Meli, cele doua instructoare de la Cross Country Farm. Dar Bogdan, antrenorul, era la un curs la Cluj si nu stia daca poate ajunge in weekend pentru sedinta foto.  

Nu m-am stresat. Simteam ca toate se vor aranja pe ultima suta de metri. Si asa a fost. A venit la 8 seara. La 9pm faceam primele fotografii. Cascadorii cum vezi doar la circ. Insa in libertate. Spectaculos. Dar ne-a pus la incercare toate abilitatile tehnice si artistice pe care le aveam. Era aproape intuneric, iar cascadoriile erau rapide si imprevizibile. Schimbam setarile pe masura ce lumina disparea.

A fost prima data cand am terminat o sedinta foto, cu personaje in viteza mare, la 10 seara. Eram cu totii epuizati, dar zambitori. Cateva pahare de vin rosu, de tara, au facut minuni.

Dimineata am fost expusi unor alte situatii fotografice inedite. Imbracate de concurs, Bianca, Meli si o invitata din Germania, Kim, au facut demonstratii de sarituri peste obstacolele amenajate in natura. Iar apoi ne-am jucat cu lumini de studio si sedinte foto de portret care sa surprinda legatura dintre om si cal.

Cand s-a terminat worshopul simteam ca mai aveam inca atatea idei pe care voiam sa le pun in practica.  Le pastrez pentru data viitoare. Pana atunci, le-am dat tema cursantilor mei sa-mi trimita cele mai bune 5 fotografii facute. Greu, avand in vedere sutele de cadre trase.